Eu am fost ultimul păduche. Blestemat fie Paranix!

Stau și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau pe Pământ acum vreo lună de zile, când am deschis pentru prima dată ochii în casa aceea călduroasă construită din zeci de mii de fire de păr. Era raiul oricărui păduche aflat la început de drum, proaspăt ieșit din ou și gata să cucerească lumea. Aveam să aflu mai târziu că raiul nostru de numea Georgel.

Am avut o copilărie lipsită de griji. N-aveam altceva de făcut decât să mănânc, să mă antrenez făcând tracțiuni la firul de păr și să mă joc cu frații mei de-a v-ați ascunselea pe după bucățile uriașe de mătreață. Fericirea noastră n-a durat mult. După vreo 2 zile, și-a băgat Satana (bunică-sa) coada, și l-a trimis pe Georgel să facă baie la cap. O ploaie zdravănă cu spume s-a abătut asupra noastră. Mi-am pierdut atunci câțiva frați, dar eu m-am ținut bine. Eram prea tânăr ca să mor. După potop a urmat cutremur mare când, după câte mi-a zis mama, Georgel se ștergea pe cap cu prosopul. Am supraviețuit și acestui episod.

A doua zi am mers pentru prima dată în viață la școală. Din sufrageria mea, aflată la rădăcina firului de păr 80674, priveam curios în jur și… deodată, am văzut-o pe ea. O chema Ancuța și avea părul lung, blond. A fost dragoste la prima vedere. Pe părul ăla lung aveam ocazia să mă dau pe tobogan. Am decis să-l părăsesc pe Georgel. Am pândit până el s-a apropiat de Ancuța, am făcut un triplu salt cu echer și m-am mutat în noul ansamblu rezidențial.

A fost cea mai bună decizie pentru că, după cum aveam să aflu a doua zi, cuibul din capul lui Georgel fusese descoperit. Bunică-sa, o femeie hapsână, intervenise în forță cu toate mijloacele din dotare: ulei, maioneză (de parcă voia să facă salată!), gaz (bine că nu i-a dat foc bietului băiat!), oțet (vai, miroase și acum!), plus țesălat o noapte întreagă. Nu biruise total. Vreo 3 păduchi supraviețuiseră. A doua zi s-au mutat și ei la Ancuța, dar nu fără a-i lăsa lui Georgel câteva ouă. Ar fi fost urât să plece fără să-i ofere un cadou, nu?

M-am bucurat mult pentru că aveam companie. În prima zi mă plictisisem îngrozitor în părul Ancuței. Am locuit la ea 4 zile. Ne-am înmulțit rapid. În seara de baie la cap țin minte cât de mult am riscat. Am coborât de pe păr și m-am ascuns între perne. Nu eram dispus să mai suport un potop.

Mare noroc am avut. La nici 5 minute după ce intrase în baie, am auzit-o pe mama Ancuței urlând ca din gură de șarpe: Ioneleeee, Ancuța are păduchi! Vino repede și adu benzina! Inițial am crezut că vrea să se sinucidă, atâta era de disperată.  Apoi, auzindu-mi gazda plângându-se de miros, mi-am dat seama să benzina era pentru păr. M-am relaxat și m-am uitat la desene animate. Când terminase cu benzina și cu pieptănatul, mi-am zis că sunt în siguranță și mă pot întoarce în culcușul meu. Mare greșeală! Cucoana s-a întors înarmată cu o chestie care uruia și scuipa căldură. Feon cred că-i zice. Cât pe ce să-mi dau duhul în văpaie, dar Dumnezeu nu m-a vrut mort. Avea planuri mari cu mine.

A doua zi am auzit-o pe Ancuța plângând când mumă-sa i-a zis că e musai să o tundă ca să scape de noi. Mi se rupea inima de ea, așa că i-am convins pe toți să ne mutăm la altă gazdă ca să nu se ajungă acolo. Sunt absolut sigur că disperata aia crede că ea ne-a venit de hac cu benzina și cu uscătorul de păr.

Au urmat Traian, Irina, Dorel, Fănel, Maria și Ilinca. Pe toți i-am iubit în felul meu. Am suportat alături de ei toate experimentele cu titlu de tratament băbesc. După ce treci de prima împachetare cu gaz, aproape că începe să-ți placă. Le-am văzut pe toate: oțet cu sare, apă de gură, gaz, benzină, ulei de măsline, ulei de… nici-eu-nu-mai-știu. Am devenit expert în fentat pieptenele special. Am fost un SuperPăduche. Am avut 3 neveste și sute de copii.Am supraviețuit 30 de zile, dar până aici mi-a fost. Știu că mâine nu mai există pentru mine. Am deja 24 de ore de când nu-mi găsesc gazdă.

De câteva zile tot fug din calea oamenilor dezlănțuiți și înarmați până-n dinți. Am schimbat gazde prin metrou, prin RATB, pe unde am putut. Cum credeam c-am găsit unul mai de Doamne-Ajută și-i săream în cap, dădeam de Paranix. Nu știu cine a inventat produsul asta, dar ar trebui acuzat de ucidere în masă. Soția și copiii mi-au pierit de mâna acestui aprig dușman, când într-o seară Mihaela, ultima noastră adresă a fericirii, a venit acasă cu un tub din care s-a dezlănțuit iadul. Bombă biologică! asta țipau toți și-apoi își dădeau duhul

Cumpără produsele Paranix online de aici!

Am apucat să sar pe covorașul din baie înainte să mă atingă. A fost cea mai urâtă noapte din viața mea. De pe covoraș priveam la sticla ucigașă de pe raft. I-aș fi dat foc dacă aș fi putut. N-am urât niciodată pe nimeni așa de tare.

Am încercat să iau viața de la capăt într-un loc nou, dar nu mai există oameni care să nu fi auzit de Paranix. Blestemate fie toate televiziunile și posturile de radio care l-au promovat, care-au făcut audiență pe seama suferinței neamului nostru păduchesc! De ce nu-i puteau lăsa pe muritorii ăștia să ne distreze în continuare cu metodele lor din epoca de piatră? Le-aș da foc ălora de la Omega Pharma, să dispară cu toate produsele lor – șampoane, spray-uri, soluții sau geluri menite să prevină sau să ucidă păduchii. Aș face multe, dar nu mai pot.

Sunt nemâncat de 2 zile, n-am unde să dorm și mi-e frig de mor. Am încercat să mă cazez pe o perucă, dar n-a fost să fie. Sfârșitul mi-e aproape. Paranix atacă din toate părțile. Deja am frisoane și vedenii.  

Vezi oferta Farmaciei Dona la Paranix!

Îl văd pe Georgel. Mi-e dor de el și de nebuna de bunică-sa. Ce n-aș da să fac o baie cu ei acum!

Văd lumina. Cred c-o zăresc pe nevastă-mea. Ăia mici mă așteaptă. În curând vom fi împreună. Măcar cu asta să mă consolez.

Cu asta și cu faptul că rândurile pe care le-am scris azi vor rămâne în istorie.

Nimeni nu știe cum au dispărut dinozaurii, dar toată lumea va ști că Paranix se face vinovat de dispariția păduchilor.

Eu am fost ultimul păduche. Blestemat fie Paranix!

Da, articolul de astăzi a fost un exercițiu de imaginație. Păduchii încă există și trăiesc fericiți în special prin școli și grădinițe. Părinții care n-au descoperit Paranix, probabil că încă mai cred în puterea gazului sau încă-și mai traumatizează copiii tunzându-i. Îi invit să urmărească materialul video de mai jos, să ia aminte la toate sfaturile doamnei doctor și apoi să atace problema în mod corect.

Înarmați cu șampoane Paranix pentru eliminarea păduchilor și cu spray-uri care previn reapariția lor, părinții  vor deveni eroi.