Pasiune până la ultimul puf

Mă trezesc dimineața și știu că începe o nouă zi frumoasă pentru noi. Aștept să se trezească și ea. Mă întreb ce provocări mi-a pregătit pentru astăzi, ce locuri o să vedem, cu ce oameni vom socializa. Suntem deja de un an împreună și mai vreau. E genul de relație în care ambii punem câte ceva și fiecare are de câștigat. Eu câștig pentru că nu mai sunt singur. Simt că aparțin cuiva care mă prețuiește și mă vrea alături. Ea câștigă dragostea și fidelitatea mea. Știe că n-am s-o înșel. Asta deși mi-a făcut cunoștință cu toate prietenele ei și le-a povestit cât de fericită o fac, câte calități am și cât de bine s-ar simți dacă ar avea și ele pe cineva ca mine.

Cum ne-am cunoscut? A fost dragoste la prima atingere. Eram într-un magazin de parfumuri, stăteam cuminte într-un colț, când ne-am ciocnit pentru prima dată. O strângere fermă de mână și vânzătoarea ne-a făcut cunoștință. Mirosea a ceva ce îmi aducea aminte de copilărie, un amestec irezistibil de cafea, cedru și pere. M-a invitat la ea și n-am putut refuza. În aceeași seară i-am sărutat pentru prima dată pielea. Cineva îmi spusese că femeile închid ochii când le place ceva și vor să savureze pe îndelete. M-am uitat pe furiș la ea și chiar avea ochii închiși. Și am cuprins-o în brațe și mi-am dorit un singur lucru – să o văd mereu așa fericită.

Până acum mi s-a îndeplinit dorința. Chiar dacă se trezește bosumflată sau vine supărată de undeva, atunci când ne întâlnim este imposibil să nu-mi dea măcar un zâmbet, semn că dragostea dintre noi rezistă. O simt când e supărată, dar mă bucur că nu se întâmplă prea des să fie într-o astfel de stare. În general e veselă, pusă pe glume, adună în jurul nostru oameni optimiști cu simțul umorului, plini de viață.

Ne unesc multe lucruri. Amândoi preferăm iarna cu mirosul ei de coji de portocale și prăjituri de casă cu multă esență de vanilie. Locația în care visăm să ajungem cândva împreună este India, tărâm oriental cu o cultură pe care o iubim. Preferăm gingașa iasomie în locul oricăror altor flori. Ne plac misterele și ne completăm perfect. Ea este sarea și eu piperul. Avem o relație tare condimentată.

E o femeie pentru care nu contează prea mult cine ești, ci cum te comporți cu ea și cum o faci să se simtă. Drept dovadă că nu i-a păsat că nu mă știe un popor întreg. M-a ales cu sufletul și a mizat pe faptul că o pot face fericită. Și chiar pot. Pot s-o țin în brațe aproape o zi întreagă. Pot să-i spun poezii de dragoste la ureche, să-i sărut încheietura și lobul urechii fără să mă jenez că aș putea părea slab. Și ea, la rândul ei, este o fire creativă. Îmi compune adesea versuri.

Marchez fiecare întâlnire cu un compliment căci știu că ăsta este unul dintre motivele pentru care m-a ales: felul cum se simte când e cu mine, încrederea pe care i-o dau în ea, bucuria pe care i-o strecor atât de repede în suflet, sentimentul că viața e completă cu mine. Cumva, într-un fel tainic, doar de noi știut, suntem mereu împreună. În văzul tuturor și totuși ascunși de privirile indiscrete.

Dar nu avem relația perfectă. Nu. Este o fire destul de nestatornică și uneori simte nevoia de o schimbare. Atunci o văd cum se îmbrățișează cu alții, cum îi lase s-o sărute în locuri pe care credeam că doar eu le știu. Mă doare mai tare decât și-ar imagina cineva. Dacă m-ar părăsi definitiv, aș fi în stare să sar de pe cel mai înalt punct în care am fost vreodată și să termin cu povestea asta. Dar se întoarce mereu la mine. Pentru că ce avem noi este o relația trainică, dincolo de aventurile acestea de câteva ceasuri. Doar eu am pătruns în geanta, în baia și în așternuturile ei. Restul sunt relații de un eveniment sau o ieșire.

Am să merg mai departe. Am să accept că pot exista mici escapade și momente când simte nevoia de o schimbare. Până la urmă, de ce să nu fiu sincer, majoritatea timpului și-l petrece cu mine și atunci știu și simt că mă iubește. Nu mi-a spus-o niciodată. Nu e timidă, dar cred că se teme. Eu o învălui zilnic în aroma iubirii sincere și pentru totdeauna. Și mi-am promis că voi fi alături de ea până la ultimul puf. Nimic altceva nu ne-ar putea despărți. Aș vrea să fim împreună la infinit. Dar știu că mă consum, c-am să ajung la final și un altul îmi va locul curând.

Nu, n-ați ghicit, nu este povestea unui bărbat înșelat, ci a unui parfum îndrăgostit de femeia care l-a adus acasă, care-l poartă în geantă, care vorbește tuturor despre el.